Sufar otravit. Simt o durere inparabila in partea stanga a pieptului meu, simt cum mii de cutite se infig, cate 10 o data, tot mai adanc. Simt cum viata din mine se scurge ca un rau de munte, in valea durerii. Ma sting, si o data cu mine se stinge toata bunatatea de care as fi putut da dovada, vreodata. Pierd amintiri, sentimente. Simt ura. Ma urasc pt ca am calcat stramb pe drumul fericirii, iar ceata se depune tot mai repede pe ochii care o data priveau un viitor fericit.
Plang. Lacrimi de sange si de dor se scurg pe obrajii mei, asa cum roua dimineatii inunda tesuturile ierbii. Plang pentru o viata pierduta, pentru un sfarsit al unei iubiri nemuritoare. Suferinta ei ma face sa-mi innec amarul in singuratate. Poate asta merit, poate viata mea este predispusa solititudinii.
Mor. Fiinta mea se stinge, ca o flacara ce nu-si gaseste rostul, intr-o zi insorita. Moare un EU acid, care nu va invia niciodata. Sentinta suferintei s-a asternut asupra mea, ca un voal al unei mirese dintr-un alt univers. Ma rup de realitate, inchizandu-ma in celula mortii, unde demonii isi fac aparitia ca niste licurici in intuneric
Te iubesc. Te-am iubit mereu, chiar daca nu am stiut-o. Te voi iubi mereu, chiar daca nu vei sti niciodata. Alegerea pe care te-am fortat sa o faci, o voi regreta pana la sfarsitul veacului. Durerea pe care o indura sufletul meu in aceste momente este prea puternica ca un EU fragil sa o suporte.
Nu-mi mai ramane de facut decat sa mor, pentru a trai in siguratate. Voi omori barbatul creat de tine, pentru a da nastere lasului care sunt te fapt.
Totusi, sper.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu